Cu riscul de a fi evidenți, o s-o spunem: freelancingul nu se învață din cărți. Oricât de mult ne-am dori, “jobul” ăsta nu vine cu manual de instrucțiuni sau cu o școală care să te pregătească pentru toate experiențele și toată adrenalina cu care vine la pachet cu el. Așa că, în luna în care toată lumea e #BacktoSchool și pusă pe fapte mari, ne-am gândit să-i luăm la întrebări pe câțiva dintre freelancerii noștri preferați și să-i rugăm să dea mai departe cele mai importante lecții învățate din practică până acum.
Începem seria cu Laura Ionescu, Creative Freelancer, care știe să pună lucrurile așa de frumos în cuvinte încât s-ar putea să vrei să citești interviul ăsta de mai multe ori.
1. Laura, care sunt cele mai valoroase 3 lecții pe care le-ai învățat pe pielea ta, în cei 5 ani de experiență?
E bine să nu pleci la drum cu oameni alături de care nu poți trece nici măcar strada. Cred că a fost prima lecție pe care am învățat-o și a fost una brutală, care mi-a fost predată încă din prima zi de freelancing. În aceeași măsură, asta nu face decât să evidențieze importanța oamenilor cu care alegem să ne înconjurăm, iar pentru mine, freelancingul este o călătorie care n-ar avea sens fără partenera mea, Zvâc. Sigur că ne-a fost greu – dar înțelegeam perfect prin ce trece cealaltă. Așa că ne-am fost refugiu reciproc.
Importanța lui ‘nu’, cea mai scurtă declarație de independență. E o libertate care vine la pachet cu freelancingul – și un privilegiu totodată. Nu cedez presiunilor de a lua proiecte când simt că nu mai pot face față, nu lucrez pe branduri cu care nu rezonez, nu renunț la lucrurile în care cred.
Detaliile contează. În contracte, în ceea ce privește livrabilele, deadline-urile. Înainte de a semna, citește din scoarță-n scoarță condițiile pe care le agreezi, fiindcă după ce semnezi, așa rămân lucrurile. Și, totodată, când apar extra livrabile, nediscutate, tot contractul te ajută. Și aici revin la importanța lui ‘nu’.
2. Care a fost greșeala din care ai învățat cel mai mult? Ai repeta-o?
Am ignorat multe red flags, mai ales în ceea ce privește comportamentul oamenilor & am pus-o pe seama unicității fiecăruia. Dar una este dorința de a fi bine, alta este realitatea – dacă lucrurile scârțâie de la început, dacă atitudinea nu e potrivită, dacă intuiția începe să se agite, pleacă de acolo. Nu a fost ușor: ușor ar fi fost să nu mă mint că detaliile pe care le-am văzut nu vor afecta felul în care lucrăm și să refuz colaborările cu oameni problematici, fie ei clienți sau colaboratori.
E bine să vezi lucrurile în potențial și să alegi în real – proiecte în care crezi, oameni cu o atitudine pe care ți-o dorești. Însă când empatia nu are limite, apar abuzurile.
Și nu, n-aș mai repeta greșeala asta. Prefer să-mi investesc resursele emoționale în ceea ce contează, cum ar fi planurile pentru viitor, nu în drame cotidiene care nu duc nicăieri.
3. Cum ai reușit să te promovezi și să ajungi la clienții cu care ai chimie?
Nu există un secret. Am vorbit deschis despre noul statut, cel de freelancer. Și am pus suflet în ce am lucrat, așa că am fost recomandate mai departe. Cel mai bun PR în freelancing sunt clienții mulțumiți.
Noi avem, spre exemplu, o perioadă de probă de o lună cu fiecare client, ca să ne testăm compatibilitatea și să vedem în concret cum putem funcționa ca o echipă. E o mică probă a timpului care ne revelează chimia, sau, dimpotrivă, ne avertizează că pe termen lung colaborarea o să se transforme într-o frustrare.
4. Care crezi că sunt cele mai importante lucruri de știut în relația cu clienții?
Relația profesională este dublată de cea umană, evident. Alege să lucrezi cu oameni care îți plac, pe proiecte care îți plac – pe cât poți, fiindcă sunt conștientă că, uneori, din lipsă de proiecte și pe fond de panică, opțiunea de a spune ‘nu’ dispare. Aș mai menționa aici așteptările – care trebuie stabilite de la început, pentru că uneori apar extra livrabile. Uneori se pot onora în bugetul aprobat, alteori nu. Deschidere, sinceritate, asertivitate – un trio care îți permite să navighezi prin apele tulburi ale colaborărilor și, posibil, să descoperi că nu erau chiar atât de tulburi.
5. Dar cele mai importante lucruri de știut în relația cu tine?
Va fi cu ups, va fi cu downs. Va fi cu prânzuri sărite, cu nopți nedormite, cu zile în care inspirația se lasă așteptată și cheful e plecat în vacanță, pe când tu nu. Și când se întâmplă toate astea prea des, prea mult, e momentul să te prioritizezi.
Sunt zile în care nu îmi iese, dar de regulă mă străduiesc să mănânc sănătos, să dorm cât trebuie, să fac niște sport. Am asigurare privată de sănătate, îmi fac analizele regulat, am grijă de mine. Nu am angajator, sunt propria mea șefă, așa că vreau să știu că sunt asigurată. Și la propriu, și la figurat.
Nu te panica dacă nu-ți ies toate astea din prima lună de freelancing. La mine s-au întâmplat cam la un an și ceva de când am început să lucrez pe cont propriu. E un proces. Important e să ai răbdare cu tine.
6. Cel mai bun sfat primit de-a lungul carierei de freelancer?
Nu știu dacă am primit vreun sfat care să mă ajute cu adevărat; simt că ne-am format (alături de Zvâc, adică) un fel de ghid de freelancereală în care am învățat lucruri făcând, în care am descoperit lucruri greșind, în care ne-am stabilit propriile reguli în jocul acesta.
Știu, în schimb, ce mi-ar fi plăcut să mi se spună. În loc de reticența cu care a fost primită vestea în rândul cunoscuților, aș fi preferat să aud încurajări. Îmi eram suficientă în îndoială, nu aveam nevoie de griji extra. Așa că ce i-aș sfătui pe cei care fac acum primii pași în freelancing este să refuze să fie oglinzile fricilor celorlalți.
Laura Ionescu lucrează în comunicare de peste 15 ani, iar de 5 ani este creative freelancer. A scris, printre altele, în Decât o Revistă și Revista de Povestiri și a publicat în antologia de texte Ea. Perspective feministe asupra societății românești, apărută în 2018 la Editura Curtea Veche. În 2021 a debutat cu volumul de memorii ‘Nu te găsesc pe nicăieri’.
În prezent locuiește în București, în casa unei pisici tărcate, cu ochi șpanchi, pe nume Olenka.
