În lipsa vreunui “manual de instrucțiuni” despre cum să devii freelancer, ne-am gândit să ne luăm inspirația și motivația pentru toamna asta din lecțiile învățate deja de “seniorii” industriei. Lecții învățate, bineînțeles, așa cum contează: în practică, nu în teorie.
Așa că am început să-i luăm la întrebări pe câțiva dintre freelancerii noștri preferați, iar astăzi ne bucurăm să continuăm seria #BacktoSchool cu Romina Banu, Video & Foto Content Creator, care ne-a oferit unul dintre cele mai interesante și complete ghiduri practice de învățat cum să devii mai bun la freelancing: în relația cu clienții, în relația cu propriile proiecte sau chiar și în relația cu tine.
1. Romina, care sunt cele mai valoroase 3 lecții pe care le-ai învățat pe pielea ta, în toți anii tăi de experiență?
Sunt freelancer de când mă știu, sub diferite forme și în diferite domenii, de la fotografie și până la social media și PR. Acum 10 ani îmi făceam veacul pe Elance (actual Upwork), acum am SRL-ul meu și clienții mei. Deci pot să spun că toată viața mea profesională a fost un parcurs de lecții învățate, greșeli făcute, lucruri pe care le-am testat și au mers (sau n-au mers) și multe momente în care pur și simplu mi-am încercat norocul – plus multe povești de zis mai departe.
Nu știu dacă pot să aleg doar 3 lecții și cu siguranță nu le voi numerota în ordinea importanței, dar iată ce-mi vine în minte acum:
1 – Să-mi dau seama cât valorez. Facturabil, desigur. Heh, m-am hotărât, asta chiar e cea mai importantă lecție pe care am învățat-o în ultimii 10 ani. Atunci când ceri constant mai puțini bani decât meriți, o să simți la un moment dat că nu mai are sens nimic. Mai ales după ce te apuci să plătești taxe și impozite. Dacă aduni tot ce plătești la stat + facturi + alte cheltuieli obligatorii, rezultatul n-ar trebui să fie zero – pentru că freelancing-ul nu înseamnă doar proiecte frumoase, libertate și hrană spirituală, înseamnă și rezultate financiare care te vor ajuta să trăiești lună de lună, ideal la un nivel de trai satisfăcător pentru TINE. Pentru asta mi se pare că e esențial să ai un tabel standard de prețuri de la care să pornești calculul, pe care să-l consulți de fiecare dată când îți intră un proiect nou – ca să nu ai mereu anxietate și să arunci în clienți cu sume random „din burtă” de care nu ești sigur și să zici „Doamne-ajută”.
Și încă un lucru pe care l-am învățat anul ăsta, dintr-un curs online de photography business pe care l-am făcut imediat după ce mi-am înființat SRL-ul: să-mi setez un project minimum. Adică o sumă minimă pe care o charge-uiesc indiferent de proiect. Pe măsură ce crești ca freelancer, n-o să mai poți/vrei să accepți orice îți intră in inbox și e foarte sănătos, pe măsură ce trec anii, să te concentrezi doar pe proiectele care merită.
Ah, și foarte important – să nu-ți fie rușine să ceri! Analizează, scrie mail-ul ăla de ofertă de preț și dă-i send fără să te uiți înapoi. Nu te gândi că ești un impostor dacă ceri suma corectă pentru serviciile tale. Sunt sigură că fiecare freelancer a trecut printr-o perioadă (mai scurtă – sau mai lungă, în cazul meu), în care și-a estimat greșit valoarea și a cerut cu mult sub cât ar fi trebuit.
2 – Prețul corect, plus încă ceva. Ba mai mult decât am zis mai sus, atunci când trimiți o oferă de preț, mai adaugă un pic în plus la sumă – ăsta-i cel mai bun trick pentru negociat. În cele mai multe cazuri, după negociere, oferta finală va fi fix suma pe care te-ai gândit inițial să o ceri. Dacă n-ai fi adăugat nimic în plus din start, suma ar fi scăzut și ai fi primit mai puțini bani. În alte cazuri, dacă suma ta e mult prea mare, asta nu înseamnă automat că ai pierdut clientul. Majoritatea îți vor spune realist bugetul lor și puteți ajunge la o cale de mijloc. Și cam asta se întâmplă întotdeauna, un du-te-vino până ce ambele părți sunt mulțumite. Sau există și cazurile mai rare în care s-ar putea să fii surprins și să-ți dai seama că clientul e foarte fericit să-ți ofere suma inițială. Sau chiar că suma pe care ai cerut-o este vizibil sub bugetul la care se aștepta clientul. Ei bine, asta-i o greșeală pe care chiar n-ai cum să o iei înapoi; poți doar să știi mai bine data viitoare.
3 – Gândește-te și la valoarea proiectului. Tot legat de buget aș mai adăuga și că, în multe cazuri, atunci când trimiți o ofertă de preț pentru un proiect nu trebuie să iei în calcul doar numărul de ore efectiv pe care îl vei petrece muncind la acel lucru sau numărul de materiale finale, ci și valoarea pe care i-o oferi clientului sau brand-ului respectiv prin munca ta. Sau, pe scurt, lecția ar fi să bugetezi proiectele și în funcție de mărimea sau domeniul în care activează clientul tău.
4 – Să nu uităm de banii pe care-i dăm la stat. Nu uita de taxe și impozite. Mai ales în 2023 și mai ales dacă plătești impozit pe profit la SRL (ca mine) sau dacă ești PFA și treci pragul, ia în calcul taxele pe care le vei plăti pe ce încasezi și ajustează-ți ofertele de preț încât să le acoperi cât de cât de la bun început, atunci când este posibil.
5 – Majoritatea clienților se vor întoarce la tine pentru TINE, nu doar pentru rezultatul muncii tale. Lecția asta necesită explicații. Oricât de bună ar fi munca pe care o faci, cam nimeni n-o să treacă peste o experiență neplăcută sau un comportament neprofesionist din partea ta. În relația cu clientul contează multe lucruri: contează deadline-ul și promptitudinea în răspuns, contează cum comunici cu oamenii din jurul tău, cât de flexibil ești, cât de implicat ești și, la final, cât de bine îți iese treaba și ce livrezi. În plus, există atât de multe proiecte și job-uri pe lumea asta pe care le-ar putea face oricine altcineva din industria ta, poate chiar mai bine decât tine – dar clienții tăi se vor întoarce la tine pentru personalitatea ta și pentru tot ce le oferi per total. Ești un pachet. Deci nu te sfii să-ți arăți personalitatea în relație cu clientul și să comunici mai mult.
Atunci când lucrezi cu un fotograf freelancer, de exemplu, îmi place să cred că tu, ca client, primești mai mult decât un set de poze la final. Primești toată experiența cap-coadă pe care o ai împreună cu acea persoană; primești viziune, primești un touch personal care e ceva de neînlocuit și, de multe ori, primești that extra mile pe care un freelancer e dispus să-l parcurgă spre deosebire de o agenție sau altă entitate mai mare. Deci, ca freelancer, încearcă să oferi tot acest pachet în orice proiect în care te implici, indiferent cât de mare – sau mic.
Bineînțeles, există și reversul medaliei: adică acei clienți care n-ai vrea să se mai întoarcă niciodată la tine. Și e perfect ok să le spui „nu” data viitoare. Pierzi niște bani, dar câștigi ceva neprețuit: peace of mind.
6 – Nu-ți fie rușine să vorbești mai des despre ceea ce faci – fie atunci când te întâlnești cu oameni noi sau prieteni, fie pe social media. Asta-i o lecție pe care încă încerc să o învăț pentru că în majoritatea timpului mi-e „jenă” să vorbesc despre cele mai noi proiecte pe care le am sau pur și simplu despre job-ul meu pentru că simt că mă laud sau simt că aș plictisi. Știu, nu are sens, pentru că știm cu toții că word-of-mouth-ul și social media sunt cele mai eficiente modalități de a-ți găsi clienți noi. Deci, e genul ăla de lecție un pic mai greu de învățat pentru că trebuie să ieși puțin din capul tău și să nu te mai critici. O să fii surprins să afli că oamenii chiar sunt interesați de ceea ce faci, mai ales atunci când ești freelancer. Așa poți să împărtășești povești și experiențe cu ceilalți sau poți chiar să-ți găsești clienți noi – sau cel puțin câteva recomandări în plus.
7 – Să spun nu anxietății și să nu mă sabotez. Am fost tentată de atât de multe ori să pun „nu” doar pentru că un proiect mi se părea mie prea mare, prea complicat sau pur și simplu aveam imposter syndrome și simțeam că nu merit să lucrez pe campania sau shooting-ul respectiv. Dar am zis de fiecare dată „da”. Fiecare „da” a venit ulterior la pachet cu multă anxietate și mi s-a întâmplat, de la fel de multe ori, să nu vreau să mă mai prezint în ziua cu pricina sau să fiu neliniștită cu 3 zile înainte – din aceleași motive. M-am prezentat de fiecare dată. E greu, dar necesar să spui nu gândurilor care te sabotează irațional și să ignori mintea ta care-ți spune că nu ești suficient de bun. Care-i cel mai rău lucru care se poate întâmpla, până la urmă?
8 – Să-mi înțeleg limitele și să învăț să cer ajutorul. Ăsta-i un lucru pe care îl văd foarte des la freelancerii și antreprenorii din jurul meu și l-am văzut de foarte multe ori și la mine. Atunci când ești freelancer și ai „afacerea” ta, ai impresia că trebuie să faci totul singur, de la cap la coadă. De la cele mai simple task-uri și până la cele mai complicate. În perioadele aglomerate, lucrul ăsta nu-i sustenabil, mai ales când ai mai multe deadline-uri de bifat. Așa că am învățat (din greșeli, desigur), să cer din timp mai mult timp de la client, să cer ajutorul sau să angajez colaboratori per-project atunci când simțeam că nu pot să duc munca la final până la deadline.
De exemplu, pentru un proiect mare de editare care s-a nimerit într-o perioadă foarte aglomerată, am găsit un freelancer pe Upwork pe care l-am sub-contractat să se ocupe 50-50 de editare alături de mine. Pe lângă faptul că a fost singura modalitate de a duce job-ul până la capăt cum am promis, mi-a adus și multă liniște seara când puneam capul pe pernă. E mult mai ok să ceri ajutor și să împarți fee-ul cu altcineva decât să fail-uiești un job sau un proiect.
9 – Nu uita de proiectele personale. Au trecut mulți ani până am învățat lecția asta, mai ales în ceea ce privește fotografia. Au fost ani la rând în care am fost atât de preocupată să găsesc job-uri noi care să-mi umple tot timpul pe care îl aveam ca să fac BANI încât, la un moment dat, mi-am dat seama că am uitat ce-mi place mie să fac atunci când nu mai e vorba de bani. Ăsta-i un risc destul de mare atunci când îți transformi pasiunea în job full-time. Care sunt proiectele pe care ți-ai dori să le faci dar nu ai cum? Ideile alea insane pe care le refuză clienții sau ideile pe care pur și simplu vrei să le faci în tihnă, fără deadline sau fără vreo presiune pe umeri. Ei bine, pe astea le poți face pe cont propriu, ca proiect personal. N-o să-ți aducă bani în plus, dar o să-ți aducă multă satisfacție și o să-ți aducă aminte, din când în când, de ce ai ales să faci ceea ce faci.
10 – O ultimă lecție, dar care e valabilă în orice domeniu: toată cariera ta ar trebui să fie un proces de învățare. Înveți constant din oportunități, din proiecte, din greșeli, dar trebuie întotdeauna să plusezi și cu cărți, cursuri, conferințe sau măcar filmulețe pe Youtube. Chiar dacă am terminat o licență și-un master la Foto-Video la UNArte, a trebuit să învăț singură tot ceea ce înseamnă tehnică, aparatură de studio, montaj, sunet și post-procesare și-mi dau seama zilnic că informațiile devin outdated pe măsură ce tehnologia avansează – iar asta se întâmplă foarte, foarte repede. Sau îmi dau seama că pentru anumite proiecte am nevoie de skill-uri pe care nu le am. Încă. Așa că simt mereu nevoia să fiu la curent și să învăț lucruri noi.
De exemplu, cumpăr constant cursuri online despre diverse nișe ale fotografiei (fotografia de bijuterie, de exemplu, care e o cu totul altă mâncare de pește), despre editare video sau chiar despre scenografie sau food styling pentru că mă ajută în fotografia de produs în studio. Asta nu doar că mă face un freelancer mai valoros, sper eu, dar îmi calmează și anxietatea că nu sunt suficient de bună sau că nu știu suficiente lucruri din domeniul meu.
Ah, și încă ceva – atunci când activezi într-un domeniu creativ (o zic, chiar dacă displac profund cuvântul „creativ”), cum e fotografia dar nu numai, mi se pare necesar să înveți constant lucruri noi din orice alt domeniu asociat (muzică, film, pictură, ilustrație, arhitectură) pentru că toate te ajută să-ți formezi o cultură, un background.
2. Care a fost greșeala din care ai învățat cel mai mult? Ai repeta-o?
Greșeală? Una singură?! Cred că deja v-ați dat seama că sunt un om al listelor, așa că țineți-vă bine.
Cu siguranță greșeala pe care am repetat-o cel mai mult și din care am învățat cel mai greu a fost să nu mai cer mai puțini bani decât merit – sau decât ar fi meritat proiectul la care lucram.
O altă greșeală pe care am făcut-o la fel de des și care merge mână-n mână cu prima – să estimez greșit nivelul de muncă necesar în anumite proiecte. Evident, fix proiectele alea pentru care am cerut prea puțini bani. Mi s-a întâmplat de multe ori să accept un buget mai mic și să mă gândesc că e-n regulă, pentru că o să termin job-ul respectiv în 2 zile. Și zilele să se transforme în 10 și rundele de feedback să vină din toate părțile și să nu se mai oprească. Bineînțeles, asta nu aduce decât frustrare, mai ales când ești conștient că nici măcar recompensa financiară de la final nu o să te facă să te simți mai bine. Din păcate, astea-s greșeli care te macină încet dar sigur și sunt greșeli care creează tensiuni și frustrări gratuite între tine și clienți, uneori fără vina lor (nu e prost cel care cere, ci cel care dă, corect? wink wink), așa că cel mai bine e să știi mai bine de la bun început.
Aș adăuga pe listă, ca mențiune specială, greșeala din care încerc în perioada aceasta să învăț și simt că încă n-am reușit: să pun limite. E foarte greu să pui limite atunci când ești freelancer. Adică atunci când lucrezi „pentru tine” (deși, de fapt, lucrezi tot pentru clienți, dar facturile intră la tine-n cont), când ai libertate să-ți faci propriul program și când, în teorie, faci ceea ce-ți place. Pentru că atunci când faci ceea ce-ți place, e foarte ușor să aluneci pe o pantă greșită și să ajungi să lucrezi 12 ore pe zi în fiecare zi. De multe ori asta se-ntâmplă pentru că nu-mi impun anumite limite de la bun început.
Limitele pot fi orice de la un număr de runde de feedback pe care-l incluzi în buget (orice feedback extra poate fi taxat separat, deși ăsta-i un concept absolut S.F. pentru clienții români), la un interval orar în care ești la „dispoziția” clientului (adică fără apeluri și mesaje pe Whatsapp la ora 22:30, e-n regulă și foarte sănătos să le ignori și să răspunzi la ele a doua zi) sau pur și simplu limite legate de numărul de materiale finale pe care-l vei livra (știu că e ceva ce sună foarte banal, dar ați fi surprinși să știți de câte ori mi s-au cerut, la final, toate pozele needitate de la un shooting). Limitele astea ajută și relația ta cu clientul in the long run, dar și relația ta cu munca. În plus, te ajută și pe tine să te privești ca pe un business respectabil și valoros și mai puțin ca pe un salahor.
3. Cum ai reușit să te promovezi și să ajungi la clienții cu care ai chimie?
Eu am norocul să am o comunitate destul de mare pe Instagram și norocul ca domeniul în care activez (adică foto și video) să se „pupe” foarte bine cu platformele de social media. Practic, content-ul pe care îl creez pentru clienții mei se răspândește singur pe Instagram pe paginile lor fără ca eu să fac nimic în plus decât să-mi fac treaba. Cred că 80% din clienții pe care îi am și cu care am cu adevărat chimie m-au „găsit” pe Instagram. Probabil 20% rămași sunt din word-of-mouth și recomandări pe care le primesc prin alți oameni, pentru care sunt mereu foarte recunoscătoare.
Știu, sunt conștientă că sunt foarte spoiled când vine vorba de promovare și nu a trebuit niciodată să depun vreun efort teribil în acest sens. Dar mi se pare foarte tare că trăim vremurile astea în care oricine se poate promova pe internet, indiferent de domeniu. Îți trebuie doar niște timp și curaj să vorbești despre tine. Așa că revin aici cu una dintre lecțiile pe care le-am menționat și la prima întrebare – nu-ți fie teamă să te promovezi pe social media și să vorbești DES despre ceea ce faci. Valabil și pentru mine.
4. Care crezi că sunt cele mai importante lucruri de știut în relația cu clienții?
Doamne, sunt foarte multe lucruri de știut – dar pe toate le înveți din fiecare experiență cu clienți în parte. Un MARE procent din munca de freelancer înseamnă să știi cum să creezi și să menții o relație cu clienții tăi.
Contează, pe lângă calitatea muncii tale (adică să livrezi calitate indiferent de domeniul în care activezi), modul în care comunici cu clienții tăi. Și aici îmi vine în minte încă un lucru pe care l-am învățat în decursul anilor – clienții vor aprecia întotdeauna explicațiile și implicarea ta.
Vorbește-le despre procesul tău încă de la început, despre ce implică munca ta în acel proiect step-by-step și de tot ce ai nevoie din partea lor pentru ca totul să decurgă cât mai bine. Nu te teme nici să le spui „nu” la cerințe (60 de zile pentru plata facturii, anyone?), e normal să impui limite la începutul unui proiect și majoritatea s-ar putea chiar să te respecte mai mult pentru asta. Și, mai ales, dă-le updates și ține-i la curent continuu până la deadline. 99% din clienți apreciază atunci când sunt implicați și atunci când îi anunți, pas cu pas, că totul merge conform planului. Aceiași 99% din clienți NU apreciază când nu mai răspunzi la mail-uri sau la întrebări. Comunicarea e foarte importantă chiar și atunci când lucrurile nu merg cum trebuie – poate ai nevoie de mai mult timp, poate nu ești mulțumit de rezultat. Trebuie să vorbești cu clientul, nu-l lăsa în aer. Până la urmă, suntem cu toții oameni cu anxietate, cel puțin în industriile cu care am eu contact.
În rest, the classics: respectă deadline-ul, răspunde la mail-uri, implică-te cât de mult se poate în fiecare proiect și nu vorbi clienții de rău la alți clienți. It’s bad manners.
5. Dar cele mai importante lucruri de știut în relația cu tine?
Mi se pare că atunci când intri în lumea asta a freelancing-ului este atât de ușor să uiți pur și simplu să te mai gândești la tine. Eu am foarte puține momente în an în care stau să analizez cum mă simt eu și care-i relația mea cu mine atunci când vine vorba de muncă. De obicei doar muncesc. Așa că asta-i o întrebare foarte bună.
Cred că cele mai importante lucruri de știut în relație cu tine atunci când ești freelancer sunt: care-s valorile în care crezi, care-s obiectivele tale (financiare, spirituale), care-s limitele tale și lucrurile care încalcă limitele astea, când să spui nu, când să lași de la tine. Foarte important să înveți să lași de la tine. Și ultimul dar nu cel din urmă: cum să te bucuri de micile victorii și cum să le sărbătorești, lucru pe care încă încerc să-l aflu.
6. Cel mai bun sfat primit de-a lungul carierei de freelancer?
Am primit un sfat într-o zi când hiperventilam înainte de un shooting unde aveam imposter syndrome la puterea 100. Sună cam așa: „Nu te mai stresa, ce poate să se întâmple AȘA de rău?! Oamenii ăștia au venit la tine pentru că ți-au văzut portofoliul și au văzut ce poți să le oferi”. Și… pe bune acum, suntem freelanceri, nu chirurgi. Ce poate să se întâmple așaaa de rău? N-o să moară nimeni dacă nu-ți iese un proiect fix așa cum ți-ai imaginat.
Mi se pare că adesea ne stresăm exagerat pentru niște lucruri care, in the end, nici măcar nu contează. Sau nu contează la fel de mult cum credem noi. Nu vreau să-mi aduc aminte câte nopți nedormite am acumulat de-a lungul timpului doar ca să livrez la data stabilită un text, un set de poze, un set de postări… și să-mi dau seama la final că materialele trimise de mine au fost uitate și folosite abia O LUNĂ mai târziu. Deci, graba nu era, de fapt, nicio grabă. Puteam la fel de bine să dorm.
Romina e freelancer înnăscut. Lucrează freelance de când se știe (adică de vreo 10 ani încoace) și nu a fost niciodată angajată pe un job clasic 9-to-5. De fapt, ba da, o singură dată. A durat un an, a lucrat remote și nu s-a terminat deloc bine. Așa că și-a dat demisia și a revenit la freelancing. De-a lungul anilor a pornit de la fotografie și a ajuns să facă PR și comunicare, social media, să organizeze evenimente și să scrie articole long-form despre travel și food ca ghost writer. Acum a revenit unde îi e locul și face foto și video full-time. În mai 2023 a deschis Common House, un spațiu de evenimente private în București, găzduit într-o casă monument istoric in ’34.
